Post più popolari

marți, 12 iulie 2011

Evoluţia artelor

Trăim într-o lume dinamică. Înainte, oamenii aşteptau trei zile să vină diligenzţa. Astăzi, zburăm dintr-o parte în alta a globului în mai puţin de o zi.

Viteza pare să fie prima noastră grijă. Bistrouri, carduri de credit, poze la minut, internet de mare viteză, camere dijitale, cuptoare cu microunde, toate fac parte din viaţa noastră trăită în mare viteză.

Şi mai încape mirare că, din când în când, circuitele noastre mentale şi psihice se supraîncarcă, ducându-ne în pragul scurtcircuitării?

În funcţie de gravitatea problemei, pot apărea simptome fizice ca insomnia, pierderea în greutate, durerile de cap sau de spate, nervozitatea, extenuarea.

Semnele de colaps mai pot lua forma unor tipare comportamentale ca: absentarea nejustificată, tratarea superficială a clienţilor, partenerilor şi a potenţialor clienţi, reacţiile negative la critică şi respingerea acesteia sau luarea de decizii pripite. Netratate, aceste simptome pot duce la acoolism, obezitate, abuz de pastile sau la probleme de cuplu.

Ca să fim văzuţi drept nişte antreprenori activi, trebuie să fim volubili, optimişti, inventivi şi să avem o bună reprezentare a ceea ce suntem. Să nu uităm că oamenii răi ne pun piedici, care sunt destul de dureroase.

Cheia bunăstării stă în tratarea cu optimism a tuturor surprizelor, plăcute sau neplăcute. Însă, noi, întotdeauna trebuie să privim partea bună a lucrurilor, încercând să învăţăm ceva din fiecare situţie.

Colapsul şi îndepărtarea de familie sunt două dinrtre cele mai frecvente şi nedorite probleme cu care ne putem confronta, însă aceste probleme, ca orice problemă, pot fi evitate şi depăşite, dacă noi dorim cu adevărat.

Oratorul, consultantul, profesorul şi scriitorul Dennis E. Hensley în lucrarea sa: "Puterea atitudinii pozitive" accentuează:

Când atitudinea noastră faţă de muncă este una pozitivă, pe măsură ce încercăm să ne dezvoltăm propria peronalitate, iar noi reflectăm tocmai aceste atitudini, rezultatele sunt remarcabile.


Atitudinea adecvată, alimentată de Factorii Motivaţionali Primari, este stimulentul natural pentru a deveni persoane respectate. 


În fiecare dintre noi există ceva intrinsec, ce ne determină să ne asumăm responsabilitatea etică şi morală de a porni pe drumul excelenţei.

Când atitudinea noastră faţă de noi, faţă de munca noastră zi de zi este pozitivă, pe măsură încercăm să ne dezvoltăm personalităţile, rezultatele sunt remarcabile.

Trebuie să găsim doar motivaţia şi interesul de care avem nevoie. După asta, entuziasmul şi dedicarea necondiţionată ne va determina să facem restul.

O atitudine fermă şi hotărâtă duce la acţiuni care emană fermitate şi încredere. Dacă avem certitudinea că nimic nu ne poate opri muncind la potenţialul nostru, susţinând prin propriile acţiuni, atunci, cu adevărat, nimic şi nimeni nu ne poate opri.

Atitudinea pozitivă ne ajută să atingem successul, în ciuda tuturor abstacolelor, nereuşitelor sau deficienţelor.
Atitudinea pozitivă ne ajută să depăşim orice obstacol de ordin personal.

Toţi Întreprinzătorii Adevăraţi ştiu cum să rămână pe drumul cel bun şi nu se lasă descurajaţi de obstacole care au efect doar în cazul celor mediocri.

Lordul Chesterfield ne spune: "Învăţaţi să preţuiţi timpul; înşfăcaţi, profitaţi şi apreciaţi fiacare moment. Fără comoditate, fără lene, fără amânare: nu lăsaţi niciodată pe mâine ce puteţi face azi."

Charles Lindbergh era de părerea că: "Nicicând nu ai mai multă adrenalină ca atunci când faci ceea ce-ţi place. Parcă zbori, dar fără avion."

Helen Keller scrisese: "Nu poţi accepta să te târăşti, când simţi chemarea înălţimii."

Biblia spune: "Mâna leneşilor pricinuieşte sărăcie, iar mâna celor înţelepţi adună avuţii."

Henry David Thoreau gândind ne-a scris: "Dacă unele personalităţi, ne spun că nu putem sau nu avem permis de a face bine altora, tu dă-ţi silinţa şi vei descoperi, în personalitatea ta, lucri măreţe."

De-a lungul timpului, filozofii şi istoricii au realizat că nimic nu este mai preţios decât un om cutezător cu o atitudine încrezătoare, perseverentă şi orientată spre atingerea obiectivelor, factorilor motivaţionali.

...Atunci când începi viaţa ai în mână o valijoară. Pe măsură ce trec anii bagajul nostru, însă, se măreşte pentru că sunt multe lucruri pe care le aduni pe parcursul drumului crezând că sunt importante. La un moment dat al drumului, înţelegem că multe din ele sunt de prisos.

Putem alege:

  • Aşezându-ne pe marginea drumului aşteptând ca cineva să ne ajute, ceea ce este neobişnuit, pentru că ceilalţi care vin şi pleacă trecând pe lângă noi, au şi ei propriul bagaj, riscând astfel să ne petrecem restul vieţii aşteptând. 


sau
  • Putem diminua greutatea, eliminând ceea ce nu ne foloseşte.
...............................................................................................
...............................................................................................
...............................................................................................

La lezione della farfalla

Un giorno, apparve un piccolo buco in un bozzolo. Un uomo che passava per caso, si mise a guardare la farfalla che per varie ore, si sforzava per uscire da quel piccolo buco. Dopo molto tempo, sembrava che essa si fosse arresa ed il buco fosse sempre della stessa dimensione. Sembrava che la farfalla ormai avesse fatto tutto quello che poteva, e che non avesse più la possibilità di fare niente altro. 

Allora l'uomo decise di aiutare la farfalla: prese un temperino ed apri il bozzolo. La farfalla usci immediatamente.

Però il suo corpo era piccolo e rattrappito e le sue ali erano poco sviluppate e si muovevano a stento.

L'uomo continuò ad osservare perché sperava che, da un momento all'altro, li ali della farfalla si aprissero e fossero capaci di sostenere il corpo, e che essa cominciasse a volare. Non successe nulla!

La farfalla passò il resto della sua esistenza trascinandosi per terra con un corpo rattrappito e con le ali poco sviluppate. Non fu mai capace di volare.

Ciò che quell'uomo, con il suo gesto di gentilezza e con l'intenzione di aiutare, non capiva, era che passare per lo sforzo necessario affinché la farfalla poteste trasmettere il fluido del suo corpo alle sue ali, cosi che essa potesse volare.

E la forma con cui la natura la face crescere e sviluppare.

A volte, lo sforzo è esattamente ciò di cui abbiamo bisogno nella nostra vita. 
Se ci fosse permesso di vivere la nostra esistenza senza incontrare nessun ostacolo saremmo limitati. Non potremmo essere cosi forti come siamo. Non potremmo mai volare.

Chiesi la forza - e mi furono date le difficoltà per farmi forte.     
Chiesi la sapienza - e mi furono dati problemi da risolvere.
Chiesi la prosperità - e mi furono dati cervello e muscoli per lavorare.
Chiesi di poter volare - e mi furono dati ostacoli da superare.
Chiesi l'Amore - e mi furono date persone con problemi da poter aiutare.
Chiesi favori - e mi furono date Opportunità.

Non ho ricevuto NIENTE di quello che chiesi...
Però ho ricevuto TUTTO quello di cui avevo bisogno.

VIVI LA VITA SENZA PAURA, AFFRONTA TUTTI GLI OSTACOLI E DIMOSTRA CHE PUOI SUPERARLI.

...Cosi vanno le cose, cosi vanno le cose.
Nessuno in questo Mondo, può aspettarsi solo rose.
Bisogna andare avanti, cercare di provarci.
Avvicinarsi al sole, anche a costo di bruciarsi.

Con affetto,
Domnica-Diana.

Un comentariu: