Post più popolari

sâmbătă, 18 iunie 2011

Să fim un model pentru alţii - muncind cu cap, nu ca nişte roboţi

De fiecare dată când arătaţi cuiva cum se face un lucru şi reuşiţi să-i treziţi interesul, scăpaţi voi de acea activitate şi vă puteţi concentra mai bine asupra creşterii propriului nivel de productivitate. (Dennis E. Hensley)

Există o glumă veche, ce se potriveşte perfect cu viziunea multora asupra valorificării propriului timp liber, în încercarea de a-şi împlini cu înţelepciune destinul. Un om trecea cu maşina pe lângă o livadă cu meri, când a zărit un fermier ridicându-şi purceluşii, pe rând, până în dreptul ramurilor pentru a putea ajunge la mere.

Omul a oprit maşina, a coborât şi a intrat în vorbă cu fermierul. "Sper că nu vă deranjez, dar nu credeţi că asta mănâncă prea mult timp?" Fermierul l-a privit, a dat din umeri şi a spus: "Păi şi? Ce înseamnă timpul pentru un porc?"

Deşi absurdul cazului de faţă este incontestabil, ne întâlnim frecvent cu situaţii similare în activităţile noastre cotidiene, chiar dacă acestea nu sunt atât de evidente. Iar asta îl determină pe creatorul de valoare să-şi analizeze gestionarea timpului / activităţilor. Oricât de mult îţi doreşti să devii mai optimist, dacă munca pe care o întreprinzi este ciclică şi nu înregistrează progres, nu vei ajunge nicăieri.

Asemenea exemple negative pot fi întâlnite în cazul multor societăţi, iar rezultatul este o viaţă de monotonie şi frustrare - condiţii minime de subzistenţă, în cel mai bun caz.

Deşi este adevărat că toată lumea are la dispoziţie acelaşi număr de ore pe zi, acelaşi număr de zile pe sâptămână, acelaşi număr de săptămâni pe lună şi aşa mai departe, la fel de adevărat este şi că nu există doi oameni care să aibă aceeaşi viziune asupra timpului de care dispunem.

Ceasurile, agendele, termenele-limită, calendarele şi cărţile de istorie asociază emoţii diferite cu persoane diferite. Majoritatea acestor emoţii sunt răspunsuri reflexe, formate în conştientul şi în subconştientul indivizilor, în urma unor experienţe diverse şi a modului în care acestea au fost percepute.

O experienţă pozitivă, repetată cu regularitate, se transformă cu timpul într-o atitudine pozitivă. Dimpotrivă, o experienţă negativă, repetată şi ea cu regularitate, duce la o atitudine negativă, mai ales dacă persoana respectivă nu a înţeles că întotdeauna există şi o latură bună a unei aşa-zise experienţe negative.

De exemplu, o companie importantă a schimbat ziua de salariu, din vineri în luni. Angajaţii au renunţat să mai spună: "Slavă Domnului că e vineri!" În plus, rata de absenteism din ziua de luni s-a redus până la 30%. Oamenii soseau la muncă zâmbitori, nu încruntaţi, bombănind şi oftând ca înainte.

Ştiind toate astea, ţi-ai propus vreodată să îţi explici propria percepţie asupra timpului? Încearcă un test simplu de analiză. Ce emoţii îţi trezeşte fiecare dintre aceste cuvinte: târziu... muncă... presiune... termen-limită... întreruperi... amânare... tergiversare... cursă... aşteptare... cronometru... pontator... start... stop... program?

Probabil, vei descoperi că reacţiile personale la termenii legaţi de timp variază considerabil. Este ceva firesc, chiar şi printre cei cu locuri de muncă sau afaceri, agende şi vieţi sociale similare.

Pentru cineva care urăşte să meargă la muncă, aşa cum se întâmplă cu doi din trei oameni, zgomotul produs de alarma ceasului este unul de nesuportat. Aceasta anunţă debutul unei noi zile plictisitoare sau stresante, din timpul care a mai rămas până la salariu.

În vreme ce pentru o altă persoană, deţinătoarea entuziastă a unei afaceri, să spunem, sunetul alarmei înseamnă începutul activităţii antrenante din cursul zilei - în care îşi propune să fie cât mai productivă şi să se delecteze cât mai mult.

Pentru o altă persoană, orientată către servicii - pentru parteneri şi clienţi - întreruperile dese nu fac decât să-i amintească de faptul că e indispensabilă pentru fiecare activitate de afaceri. Pentru cei cu atitudine negativă, întreruperile dese amplifică frustrările cauzate de lucrul nefinalizat, nefiind de loc apreciate, ci chiar iritante. Iată o situaţie tristă. Până la urmă, suntem aici pentru a fi de ajutor altora - aşa ne câştigăm pâinea.

Să observăm propriile reacţii la factorul timp, în diverse situaţii. Dacă identificăm emoţii negative (bazate pe gânduri negativiste) care determină să reacţionăm neadecvat, putem lucra la transformarea lor în gânduri şi emoţii pozitive, pe fondul unei atitudini optimiste. Dacă identificăm reacţii pozitive, ne putem arăta încrezător faţă de acestea şi faţă de responsabilitatea de a ne valorifica energia cât mai eficient.

Şi putem invoca aceste emoţii amintindu-ne ce le-a declanşat. Le putem eperimenta după plac, pentru a deveni mai motivaţi şi pentru a-i inspira şi pe alţii să facă la fel. Controlarea propriei atitudini în faţa provocărilor este unul dintre secretele oamenilor de succes.

Cea mai întâlnită percepţie negativă a factorului timp presupune să fii ocupat, însă nu neapărat şi productiv. Studiile au arătat că, indiferent de natura afacerii o persoană este subiectul regulii "80/20". Invariabil, 20% din ceea ce decide o persoană asigură 80% din progresul individual; în vreme ce 80% din timpul unei persoane este alocat de regula muncii, ceea ce produce numai 20% din realizările sale.

Singura modalitate concretă de a optimiza standardul 80/20 este să ne stabilim proprietăţile, iar apoi să alocăm timp pentru fiecare dintre ele, în funcţie de importanţa ei. De pildă, nu perdem vremea discutând cu vecinul ultimile ştiri alarmante, când putem să construim o relaţie de afceri cu un potenţial client ori asociat; să nu ne lăsăm antrenaţi în conversaţii inutile la un eveniment unde avem ocazia de a cunoaşte oameni de seamă şi de a progresa în carieră.

Să nu abandonăm o sarcină până ce nu este finalizată ori acceptabil realizată, indiferent de oră. Să nu ne ocupăm timpul cu diverse joburi "atractive", bune poate pentru alţii, când trebuie să ne concentrăm asupra unui obiectiv mult mai serios.

Începând întotdeauna cu sarcina cea mai importantă. Apucându-ne de lucru cât mai devreme, zi sau noapte, insistând pe chestiunile prioritare. Făcând asta, putem realiza două lucruri: în primul rând, avem garanţia progresului concret; în al doilea rând, căpătăm tot mai mult controlul asupra rezultatelor personale, chiar dacă ulterior mai apar şi unele întreruperi de ritm (asta pentru că proiectele au fost deja finalizate ori au avansat considerabil).

După ce ne-am ocupat de o întrerupere ce poate fi o simplă notă care să ne amintească mai târziu să facem ceva sau rezolvarea efectivă a unei probleme, dacă nu necesită mai mult de două minute - revenim în miezul problemei ocupându-ne de proprietăţi. Putem apela la aşa o schemă numită: "Accent pe proprietăţi" pentru a înţelege cum să ne organizăm agenda zilnică de lucru.

Să folosim timpul, concentrându-ne asupra priorităţilor, soluţionându-le pe rând fără a le abandona.

Legea lui Parkinson afirmă că: "Munca se extinde până la a ocupa tot timpul disponibil pentru finalizarea unei sarcini." Doar că întreprinzătorii optimişti au o altă părere. De fapt, ei beneficiază de un simţ al acţiunii imediate, care îi ajută să îşi atingă ţintele, pe fondul unui efort de a face cât mai multe, în cât mai puţin timp.

O metodă simplă de a maximiza randamentul este să dezvoltăm o perspectivă centrată pe subiect. Ori de câte ori suntem puşi în faţa unei noi provocări, să încercăm să eliminăm toate elementele care nu sunt legate strict de activitatea specifică.

Astfel nu vom mai fi distraşi şi, cum am precizat şi anterior, ne putem concentra pe aspectele prioritare, până ce sarcina va fi definitivată. Pe măsură ce trecem la alte sarcini, încercăm să înlocuim vechile materiale (liste, dosare, cărţi, hărţi, foi etc.) cu unle noi. Apoi, continuăm ca şi mai înainte, dându-ne silinţa păstrând controlul asupra maculaturii cu care intrăm în contact, atât în afaceri, cât şi pe plan personal. Constituim nişte dosare pentru chestiuni specifice - afaceri/personal.

Benjamin Franklin a spus cândva: "Cel mai mult urăsc să mă bag în pat şi să mă dau jos din el." În felul său savuros, Franklin a explicat ceea ce acum este definit drept puterea inerţiei.

În esenţă, puterea inerţiei ne face să nu ne oprim din ceea ce facem. Dacă ne odihnim, ne vine greu să ne ridicăm din pat. Dacă lucrăm, tindem să continuăm munca. Astfel putem înţelege de ce amânarea este atât de comună. Dacă nu reuşim să ne mobilizăm pentru a prelua o sarcină şi a scăpa de inerţie, vom rămâne tot în sfera activităţilor neproductive de umplere a timpului.

Amânarea este cel mai rău viciu pe care îl poate încerca un creator de valoare. Multe visuri şi aspiraţii se sting doar pentru că oamenii au înclinaţii iritante, dăunătoare, secătuitoare, de temporizare.

Amânarea nu se identifică cu minciuna. Unii dintre noi spunem că vom face ceva, dar nu reuşi să ducem lucrul la bun sfărşit. Până şi cea mai mică întârziere poate duce la obişnuinţă şi, în scurt timp, la probleme dintre cele mai grave. Şi chiar dacă nu toate activităţile sunt la fel de plăcute, iar demararea lor poate fi destul de solicitantă, există destule soluţii.

Dacă o anumită sarcină îţi pare copleşitoare, aminteşte-ţi de John Ford, care spune că nici o sarcină nu este prea dificilă, atât timp cât este divizată în sarcini mai mici. Graţie acestui considerent, putem face la fel. Dacă o sarcină ne pare irealizabilă, să ne concentrăm pe primul pas concret; făcând pasul respectiv trecând la următorul. Faptul că rezolvăm câte ceva în fiecare zi ne va încuraja. Ne va oferi încrederea şi motivarea necesară pentru a scăpa de sub influenţa amânării.

Pentru a fi un întreprinzător eficient trebuie să ne dedicăm timpul şi energia afirmării personale şi influenţării altora. Nu înceta să te întrebi: "Mă concentrez pe obiectivul principal cu maximum de potenţial? Sunt gata să dau tot ce pot pentru asta?"

Dacă eşti entuziasmat în legătură cu dezvoltarea unei idei, nu lăsa pe nimeni - cu atât mai puţin propria persoană - să îţi pună beţe în roate.

Timpul - a fost şi va rămâne o energie enigmatică. Dorim noi să acceptăm sau nu, dar cu toţii suntem egali în raport cu el. Fiecare dintre noi primeşte în fiecare zi un avans de 24 de ore, 1440 d minute, 86400 de secunde accentuând că la toţi este egal. Încă cât de straniu nu ar părea, pentru cineva este de ajuns dar pentru altcineva nu. Cineva obţine succese dar altul se alege doar cu eşecuri.

P.S: Foarte puţini oameni ajung să îşi folosească în totalitate resursele de care dispun. Există profude surse de forţă care rămân nefolosite. (Richard E. Bryd)

Un comentariu:

  1. "Învăţaţi să preţuiţi timpul; înşfăcaţi, profitaţi şi apreciaţi fiecare moment. Fără comoditate, fără lene, fără amânare: nu lăsaţi niciodată pe mâine ce puteţi face azi." - a spus cândva Lordul Chesterfield.

    RăspundețiȘtergere