Noi, oamenii, suntem înzestraţi cu două feluri de vedere. Una cuprinde Lumea vizibilă, a doua este cea ascunsă, numită - Ochiul Minţii.
Pentru ce ne sunt daţi ochii minţii? Ei sunt daţi pentru a înţelege locul şi rostul în sistemul de coordonate ale timpului. Pentru că, întorcându-ne privirea în trecut şi scrutând apoi viitorul, să ne punem mereu întrebarea de căpetenie: "Pe cât de destoinic continuăm cele mai frumoase înfăptuiri ale zilei de ieri, în numele celei de mâine?"
Aţintiţi în trecut şi în viitor, ochii minţii văd departe, pătrund pretutindeni. Clasicul spaniol Mighel de Unamuno în una din cărţile sale remarcă:
"Orice fiinţă omenească e înzestrată cu şapte virtuţi şi, în opoziţie cu ele, are şapte păcate de moarte: omul e îngâmfat şi sfios, lacom şi cumpătat, libidinos şi neprihănit, invidios şi milos, zgârcit şi darnic, leneş şi harnic, mânios şi răbdător. În egală măsură, el poate să scoată din sine un titran şi un sclav, un criminal şi un sfânt, un Cain şi un Abel."
Această formulă sugestivă - cum că omul "extrage" din sine propriile virtuţi şi păcate, după părerea mea, este erată. Deaorece, nu - Omul o face, ci mediul, ideile de care se conduce statul.
Virtuţile şi păcatele, binele şi răul din noi, oamenii, se datoresc educaţiei.
Şi Hitler îşi educa hitleriughendul, băieţandri cu apucături de lup, însă vina pentru asta n-o poartă puii de lup, ci educatorul lor, scopul şi metodele sale.
Trecând peste paginele negre ale procesului de educare, să ne adresăm zilelor în care trăim, a vieţilor noastre şi a copiilor de azi.
...Omul se educă pe sine însuşi de-a lungul întregii vieţi. Noi nu sântem desăvârşiţi şi, totuşi, ar trebui să tindem spre perfecţiune. Năzuinţa de a obţine ceea ce dorim, de a izbuti ceea ce pare cu neputinţă, de a demonstra ceea ce pare că nu poate fi demonstrat. Însuşi năzuinţa aceasta constituie o forţă gigantică.
Pedagogia nu e o ştiinţă exactă. Infinitatea - este unicul termen de matematică pe care-l acceptă educaţia. Infinitatea variantelor, generate de necuprinsul sufletului omenesc, al caracterelor, face ca munca să fie de orişice dată irepetibilă, şi să se ridice la rangul de măiestrie.
La un adevărat meşter gravor nu vom găsi două piese identice, tot aşa şi la un adevărat învăţător nu vom avea
doi elevi identici. Elevii pot să se asemene, dar nu pot fi la fel.
Şi, mai mult ca oricine altul, educatorul se adânceşte în labirinturile infinitului uman, întră în tot felul de coclauri din care se zbate să iasă.
Pedagogia nu e numai optimistă, ci şi pesimistă. Pedagogia poate fi dramatică, ea e datoare să fixese, să analizeze şi să înţeleagă nu numai situaţiile care aduc satisfacţii.
Nu poate fi nimic mai rău pe lume decât un "educator", care nu-şi recunoaşte greşelile, nu le vede şi nu doreşte să le vadă. Un "Învăţător", care nu le spune niciodată elevilor săi, părinţilor acestora, sie însuşi: "Îmi cer iertare, am greşit."
Un codice al greşelilor, cu descrierea lor detaliată şi analiza respectivă, are pentru pedagogie un preţ tot atât de mare ca şi colecţie a regulelor şi reţetelor fără de greş. Oricum, pedagogia nu se situează printre ştiinţele exacte.
...Nu atât ceea ce e limpede, cât ceea ce încă nu e rezolvat, nu ceea ce e simplu, ci ceea ce continuă să constituie o problemă, fără cea mai mică pretenţie la vre-o soluţie definitivă. Aceasta e esenţa, concepţia.
"Ne naştem slabi, prin urmare, ne trebuie putere.
Ne naştem lipsiţi de orişice, prin urmare, ne trebuie ajutor.
Ne naştem fără de minte, prin urmare, avem nevoie de ea.
Tot ceea ce nu avem la naştere şi de care nu ne putem lipsi la maturitate.
Obţinem prin educaţie, prin şcoala vieţii."
Ochii minţii ne sunt daţi, pentru a dezrădăcina greutăţile Prezentului, apropiind Viitorul. E nobila misiune a "Educatorului".
...Omul împodobeşte straiele cele simple. Cele scumpe şi somptuoase însă, îl împodobesc ele pe el. Hainele simple atrag atenţia asupra omului, în timp ce hainele cele scumpe atrag atenţia asupra lor. Patima pentru hainele de lux secătuieşte de vlagă şi usucă cu totul sufletul omului.
Acesta este adevăratul motiv pentru care Biserica a oprit întotdeauna hainele cele extravagant de scumpe, recomandând întotdeauna cu tărie simplitatea. Printre nenumăraţii sfinţi creştini, nu se află nici măcar unul care să fi aflat în hainele cele scumpe ajutor pentru mântuire şi sfinţenie.
Mulţi regi şi împăraţi înţelepţi şi mari, nu doar creştini, ci şi păgâni, au iubit simplitatea îmbrăcăminţii.
...Toate drepturile sunt aceleaşi pentru fiecare copil din întreaga Lume, indiferente de culoarea pielii, sex, religie, posibilităţi şi condiţii de trai.
Dreptul la Viaţă este cel mai important. Fără acest drept nu ar exista alte drepturi cum ar fi de exemplu: Înţelegerea, Susţinerea, Dragostea.
Ca şi în Politică, Morală sau Religie, Dreptul nu se reduce la normă. l-am sărăci de conţinutul său profund uman ca izvor şi scop, de partea sa ideală către care tinde în permanenţă gândul şi acţiunea fiinţei planetare conştientă de ea însăşi.
Reguli şi ordine găsim la tot pasul şi în restul regnului animal, la albine sau furnici, în zborul cocorilor către ţările calde, dar ceea ce le particularizează şi le înnobilează pe cele sociale este tocmai spiritualitatea lor.
Idealul moral sau religios, idealul politic sau de justiţie mobilizează în jurul său un imens arsenal spiritual din care nu lipseşte inteligenţa şi voinţa unană, afectivitatea cu întreaga ei gamă de procese, imaginaţia şi atitudinea, aprobarea şi oprobriul, iubirea şi ura, virtutea şi viciul, moderaţia şi extremismul, etc., care alcătuiesc psihologia socială a unei epoci sau, într-un sens şi mai larg, spiritul vremii respective.
Spiritualitatea dreptului este pusă în Lumină de către Hegel când precizează că:
"Terenul dreptului este în genere ce e spiritual şi locul său mai apropiat şi punctul său de plecare este voinţa, care este liberă, astfel încât Libertatea constituie substanţa şi determinaţia lui. Iar sistemul dreptului este domeniul libertăţii înfăptuite, lumea spiritului produsă de el însuşi, ca o a doua natură."
Anche costoro barcollano per il vino,
vanno fuori strada per le bevande inebrianti.
Sacerdoti e profeti barcollano
per la bevanda inebriante,
affogano nel vino;
vanno fuori strada per le bevande inebrianti,
s'ingannano mentre hanno visioni,
dondolano quando fanno da giudici.
Tutte le tavole sono piene di fetido vomito;
non c'è un posto pulito.
"A chi vuole insegnare la scienza?
A chi vuole spiegare il discorso?
Ai bambini divezzati, appena staccati dal seno?
Sì: precetto su precetto, precetto su precetto,
norma su norma, norma su norma,
un po' qui, un po' là".
Con labbra balbettanti e in lingua straniera
parlerà a questo popolo
colui che aveva detto loro:
"Ecco il riposo! Fate riposare lo stanco.
Ecco il sollievo!". Ma non vollero udire.
E sarà per loro la parola del Signore:
"precetto su precetto, precetto su precetto,
norma su norma, norma su norma,
un po' qui, un po' là",
perché camminando cadano all'indietro,
si producano fratture, siano presi e fatti prigionieri.
Legea consecvenţei:
"Succesul este un joc - cu cât joci de mai multe ori, cu atât câştigi de mai multe ori. Şi cu cât câştigi de mai multe ori, cu atât vei juca mai bine."
Scopul nostru nu este să demonstrăm că ştim mai multe decât linia descendentă sau ascendentă. Scopul nostru este să ajutăm oamenii.
Fiind un exemplu, încurajându-i, comportându-ne simplu şi într-o manieră duplicabilă.
O zi frumoasă!
Cu drag,
Diana.
