TU - eşti unic

"Când ştim cine suntem şi de ce acţionăm într-un anumit mod, putem începe să ne cunoaştem în profunzime, să devenim mai buni şi să învăţăm să ne înţelegem cu ceilalţi." - explică Florence Littauer.

Ce te face să fii atât de deosebit?
Multe lucruri. 


O metodă rapidă de autoexaminare


Oricine îşi doreşte să fie mei bun -  mă refer la personalitate.

Să ne imaginăm o Insulă a Fanteziei unde sunetele clopotelor de le biserică ne transformă automat în aristocraţi distinşi şi eleganţi. Nu ne mai împiedicăm, nu mai suntem nesiguri; noi conversăm, încântăm, fermecăm şi inspirăm. Când spectacolul se termină, închidem "aparatul minţii" şi ne întoarcem la stilul nostru de  viaţă obişnuit.

Privim "ecranele" noastre goale şi ne mirăm de ce au dispărut acele scene frumoase; de ce am fost înlocuiţi cu noi personaje care îşi joacă rolurile cu convingere; de ce părem a fi distribuiţi în roluri care nu ni se potrivesc. 


Avem tendinţe, abilităţi şi personalităţi diferite - şi nu putem fi trataţi ca fiind la fel. 


Toţi ne-am născut cu anumite puncte forte şi slăbiciuni şi nicio formulă magică nu ne este valabilă pentru toţi. Până când nu ne cunoaştem caracterul unic.

Toţi ne-am născut cu propriile trăsături de temperament, cu propria materie primă, cu propriul nostru tip de rocă. Unii dintre noi suntem din gtranit, alţii din marmură, unii din alabastru, alţii din gresie. Tipul nostru de rocă nu se schimbă, dar forma ei poate fi modificată.

Asta se întâmplă cu personalităţile noastre. Începem cu propriul set de trăsături înnăscute. Unele din însuşirile noastre sunt frumoase, cu tonalităţi aurii. Altele sunt stigmatizate cu fisuri adânci. Circumstanţele, coeficientul de inteligenţă, naţionalitatea, economia, mediul, influenţa parentală pot să ne modeleze personalităţile, dar roca de dedesubt rămâne aceeaşi.

Imitaţiile abundă - dar Tu eşti unic.


În Personalitate Plus, Florence Littauer ne oferă toate informaţiile de care avem nevoie pentru a ne înţelege personalitatea unică.

Testul pentru determinarea profilului de personalitate inclus în carte ne dezvăluie cum ne sunt afectate emoţiile, performanţele şi relaţiile de combinaţia temperamentală înnăscută.

Îmbinând cu har anecdote sprinţare şi sfaturi directe şi clare, autoarea reuşeşte să ghideze cititorul spre îmbunătăţirea punctelor forte şi spre corectarea punctelor slabe.

Unele dintre sfaturi:

• Să ne eliberăm de remuşcări.
• Să găsim energia spirituală.
• Să nu lăsăm ochii noştri să cadă asupra plăcerilor lumeşti.
• Să ne schimbăm prin înnoirea minţii.

După mulţi ani în care, Florence Littauer, i-a consiliat şi i-a învăţat pe alţii, a pus la punct lucrarea Personalitate plus referitoare la temperamente. Inspirată din Spirit Controlled Temperament, de Tim LaHaye autoarea este imediat fascinată de cele patru temperamente definite încă de Hipocrate cu 400 de ani în înainte de Hristos.

Această carte ne oferă o lecţie rapidă de psihologie, în termeni uşor de înţeles şi agreabili. Putem:

1. Să ne examinăm punctele noastre forte şi slăbiciunile şi să învăţăm cum să ne accentuăm părţile pozitive şi să le eliminăm pe cele negative.
2. Să înţelegem alte persoane şi să acceptăm că dacă alţii sunt diferiţi, nu înseamnă că nu au dreptate.

Florence Littauer povesteşte în lucrarea sa că împreună cu soţul ei, Fred, după ce pierduse doi copii din cauza unor comoţii cerebrale, căutau ceva. Acumulau la suprafaţă, dar sufereau în interior. Începuseră să caute răspunsuri pentru viaţă. Soţul ei andase la bibliotecă pentru a împrumuta cărţi de religie şi au încercat să găsească un cult potrivit. Până atunci nu ştiau că religia şi cultele nu-ţi pot schimba destinul.

Cu recunoştinţă, timp de un an, în locuri diferite, fiecare din ei s-au rugat lui Iisus Hristos să găsească schimbarea. "Şi celor câţi l-au primit, care cred în numele Lui, le-a dat puterea ca să se facă fii ai Bunului Dumnezeu." (Ioan 1:12)

Au început să studieze Biblia şi personalităţile concomitent şi au fost uimiţi de cât de bine se potrivesc cele două. În timp ce începeau să studieze propriile personalităţi, în loc să încerce să se civilizeze unul pe celălalt (aşa cum încercaseră să facă timp de 17 ani), au găsit Scriptura să-i încurajeze. 

Nicăieri în Biblie nu scrie că suntem responsabili de comportamentul cuiva sau că cineva este judecătorul acţiunilor noastre. În loc de asta găsim îndemnul de a ne examina pe noi înşine, nu pe alţii.

Iar fapta Lui însuşi să şi-o cerceteze fiecare... (Galateni 6:4)

Să se cerceteze însă omul pe sine... (I Corinteni 11:28)

Cercetaţi-vă pe voi înşivă dacă sunteţi în credinţă... (II Corinteni 13:5)

Domnul este luminarea mea şi mântuirea mea; de cine mă voi teme? Domnul este apărătorul vieţii mele; de cine mă voi înfricoşa? (Psalmi 26:1, 2)

Cercetează-mă, Doamne, şi cunoaşte inima mea; încearcă-mă şi cunoaşte cărările mele şi vezi de este calea fărădelegii în mine şi mă îndreptează pe calea cea veşnică. (Psalmi 139:23, 24)

Au început să-şi cerceteze inimile şi să se analizeze, folosind ca metodă de studiu teoria temperamentelor. Pe măsură ce au adus cupluri în casa lor şi au împărtăşit din puţinul pe care îl ştiau, au văzut schimbările în ei şi în alţii. 

Învăţaseră că Bunul Dumnezeu nu ne face pe toţi la fel. Fiecare din noi este unic.

Pavel ne spune că ar trebui să ne examinăm pe noi înşine şi să aflăm ce daruri ne-a dat Bunul Dumnezeu şi ce slăbiciuni vrea El să eliminăm prin voinţa noastră şi puterea Lui. Pavel ne compară cu un corp în care Iisus Hristos este capul, iar noi suntem părţile trupului:

...să creştem întru toate pentru El, care este capul - Hristos. Din El tot trupul bine alcătuit şi bine încheiat, prin toate legăturile care îi dau tărie, îşi săvârşeşte creşterea, potrivit lucrării măsurate fiecăruia din mădulare, şi se zideşte întru dragoste. (Efeseni, 4:15, 16)

Bunul Dumnezeu ne-a făcut pe toţi diferiţi, ca să ne putem îndeplini misiunile. Ne-a făcut pe unii să fim picioare - să ne mişcăm, să administrăm, să realizăm, aşa cum face colericul puternic.

Ne-a făcut pe unii să fim minţi - pentru a gândi profund, pentru a simţi, pentru a scrie, aşa cum este melancolicul perfect.

Ne-a făcut pe unii să fim mâini - să servim, să netezim, să alinăm, ca flegmaticul liniştit.

El ne-a făcut pe unii să fim guri - să vorbim, să-i învăţăm pe alţii, să încurajăm, ca sangvinicul popular.

...acum Bunul Dumnezeu a pus mădularele, pe fiecare din ele, în trup, cum a voit. (I Corinteni 12:18)

Avem nevoie de fiecare temperament pentru ca întregul organizm să funcţioneze. 

Ce se întâmplă dacă avem toate aceste părţi ale trupului - fiecare îndeplinindu-şi misiunea - dar Iisus Hristos nu are controlul? Ce se întâmplă dacă sangvinicul popular vorbeşte, melancolicul perfect gândeşte, colericul puternic acţionează şi flegmaticul liniştit meditează, dar niciunul nu are adâncime spirituală?

Nu va exista o unitate a scopului. Nu va exista o coordonare a rezultatelor. Avem nevoie de Iisus Hristos în vieţile noastre pentru ca părţile trupului să funcţioneze normal.

Ai avut vreodată un prieten pe care l-ai iubit aşa de mult încât ai dorit să fii cu el tot timpul şi să-l cunoşti mai bine în fiecare zi? Prezenţa sa ţi-a luminat viaţa şi te-ai simţit plin de energie doar stându-i aproape? Ţi-a păsat aşa de mult de el încât să vrei să-i porţi povara şi să îi fii aproape la necazuri? L-ai observat îndeaproape şi l-ai urmat atât de mult încât ai devenit aproape ca el?

............................................................................

Dacă ai vrea să devii ca El, ar trebui să îţi propui amplificarea puterilor şi eliminarea slăbiciunilor, pentru că El a avut, are şi va avea ce este mai bun de la fiecare temperament. 

Are darul de povestitor al sangvinicului popular, profunzimea şi sensibilitatea melancolicului perfect, abilităţile administrative ale colericului puternic şi firea calmă a flegmaticului liniştit.


"Mari lucruri a făcut Domnul cu noi: ne-a umplut de bucurie" (Psalmi 125:3).

P.S.: Teoria celor patru temperamente este cea mai bună interpretare a comportamentului uman.