Puterea atitudinii pozitive

Dacă vrem să folosim puterea atitudinii pozitive pentru a da un sens nou vieţii cuiva, pentru a-i ajuta pe alţii şi pentru a oferi siguranţă familiei sau nouă înşine, e necesar să adoptăm această atitudine în fiecare zi. (Dennis E. Hensley)

Alege ca, în viaţă, să fii întreprinzător, nu doar un simplu spectator. Fiecare dintre noi are oportunitatea să facă ceva memorabil, nu doar să stea pe margine, declarându-se mulţumit.

Lumea are nevoie de mai mulţi oameni cu atitudine pozitivă faţă de muncă. Până în epoca tehnologiei la îndemâna tuturor, capacitatea de a munci era ceva demn de admiraţie, şi chiar de dorit. În anul 54 î. H., Apostolul Pavel a scris: "Dacă cineva nu munceşte, nu-şi merită pâinea." Un mileniu şi jumătate mai târziu, pe la 1600, căpitanul John Smith a consacrat acelaşi principiu, punând bazele unei colonii în Noua Anglie.

Totuşi, de-a lungul timpului, acest precept şi-a perdut din rezonanţă. Pe măsură ce apar tot mai multe metode de avansare în carieră, creşte şi numărul acelora care adoptă filozofia blatistului, în detrimentul abordării sincere şi susţinute a succesului.

Antreprenorii sunt strategi abili. Ei îşi trasează singuri cursul vieţii. Şi întotdeauna ştiu scorul, fie că este vorba de debitul meciului, de pauză sau de final. Este imposibil să-i prinzi cu garda jos. Au mereu în priajmă un mentor sau unn lider şi o echipă pe care se bazează - persoane demne de toată încrederea - şi pot conta pe o stratgie verificată de atingere a succesului.

Antreprenorii activi nu sunt nici influenţaţi, nici impresionaţi de alegeri, de trenduri, indicatori, voturi negative, sau de capricii. Ei îşi urmăresc cu tenacitate propriile obiective. Nu îi interesează ce sau pe cine decid masele să urmeze; ei îşi păstrează întotdeauna propria viziune asupra dezvoltării personale. Ei reuşesc pentru că inovează. Îi inspiră pe ceilalţi, sunt hotărâţi şi productivi. Antreprenorii foarte activi sunt stăpânii propriilor destine.

O astfel de persoană nu va spune niciodată: "În sfârşit, e vineri", pentru că fiecare zi este la fel de preţioasă, importantă şi solicitantă ca oricare alta. În realitate, antreprenorul  este întotdeauna "atent" la munca sau misiunea sa.

Statisticile spun că doar o persoană din patru are bagajul necesar pentru a deveni un antreprenor foarte activ.

Munca ne ajută să ne definim sensul propriei valori. Dacă avem senzaţia că facem o treabă bună şi că suntem apreciaţi, ne simţim implicit bine în propria piele; găsim un sens pozitiv al valorii. Dar există o mulţime de motive pentru care întreprinzătorii cu o atitudine pozitivă pot fi văzuţi într-o lumină negativă. Unii oameni au tendinţa să-i pună la zid ori să-i critice pe aceia care se bucură de succes. Da, invidia îşi spune cuvântul. Şi, din nefericire, ea poate determina aprecieri negative cu privire la modul de viaţă şi condiţiile de lucru ale creatorului autentic.

Persoanele sincere, dedicate propriei munci, se întâlnesc atât de rar, încât sunt privite deseori ca personaje dubioase. Iar asta duce la neîncredere şi chiar la oprimare - până când caracterul aparte şi succesul celui care produce în mod real rezultate îi câştigă, până la urmă, chiar şi pe cei mai sceptici.

Lumea are nevoie de oameni de spirit, energici, ambiţioşi, cu o etică solidă a muncii, chiar dacă mai sunt şi persoane care renunţă la etică. Mare parte din ideile criticilor au la bază intenţii dintre cele mai lăudabile. Ei nu vor decât să-i ajute pe alţii să treacă mai uşor peste stresul cotidian ori să-şi reevalueze realizările sau chiar să înveţe să treacă mai uşor peste probele destinului.

Totuşi, aceste idei servesc de cele mai multe ori doar ca scuze în faţa realităţii cu care se identifică oameni în general, în privinţa muncii şi realizările lor.

A munci doar de  dragul de a munci este o risipă de potenţial - întrebaţi pe oricare dintre cei care au muncit din greu fără să ajungă nicăieri. Este foarte uşor să ajungi un om ocupat dar falit, în acelaşi timp, indiferent de domeniul de activitate . Însă munca pentru avansare personală şi pentru progresul societăţii în care trăim va avea un efect benefic, atât pentru noi, cât şi pentru cei din jurul nostru.

Există o mare diferenţă între a fi ocupat şi a fi un întreprinzător cu o atitudine pozitivă faţă de munca noastră.

Cum spune şi proverbul, "cine ară fără să semene nu se poate bucura de roadele pământului".

Potrivit dicţionarului, etica muncii face referire la credinţa în beneficiile obţinute prin muncă şi la importanţa acesteia, precum şi la influenţa ei benefică asupra caracterului.

Din fericire, cel puţin în anumite domenii, încep să se facă simţite semnele revenirii la vechiul sistem de muncă, bazat pe efortul sincer susţinut şi pe răsplata onestă. Unele sindicate acceptă întreruperi de contract pentru memmbrii lor, pentru a putea evita concedierile.

Avocaţii îşi promovează serviciile în spirit competitiv, unii dintre ei ajungând chiar să-şi reducă onorariile, doar pentru a rămâne în cursă. Doctorii debutanţi răspund la telefoane; preoţi hirotonisiţi recent nu solicită onorarii mai mari decât taxa curentă pentru oficierea de cununii ori funeralii; şi mai sunt şi profesori care se oferă să coordoneze activităţi studenţeşti, fără a cere vreo mărire de salariu sau zile libere.

Acestea sunt măsuri pozitive, însă rămân la nivel de excepţie, şi nu regulă. Sunt foarte mulţi aceia care depind încă de cineva care să-i verifice sau să preia sarcinile mai dificile. Totuşi aceştia au uitat, asta dacă au ştiut vreodată, ce înseamnă să munceşti cu dedicare şi să fii independent.

Aproximativ un sfert dintre lucrătorii activi îşi amintesc cum e să munceşti susţinut şi nu şi-au pierdut sau alterat respectul de sine, simţindu-se în continuare stăpâni de propriile destine. Aceştia sunt oameni întreprinzători, care au o atitudine pozitivă faţă de muncă. Ei muncesc din greu, se bucură de fiecare minut de activitate şi, prin urmare, duc o viaţă mai bună.

John Drake, autor şi consultant în etica muncii , îl descrie cum nu se poate mai bine pe muncitorul frustrat din  ziua de astăzi. El spune că o astfel de persoană lucreză pentru altcineva, nu pentru sine; că nu părăseşte niciodată biroul când se încheie programul şi că a acumulat mult prea multe frustrări de-a lungul timpului.

Da, să fii un om întreprinzător care lucrează pentru altcineva poate fi destul de frustrant. Ca angajat, nu ai senzaţia că deţii controlul, nu poţi avansa financiar dincolo de un anumit prag, nu poţi întrerupe ritmul de lucru, probleme cărora un om de afaceri independent le poate face. Oricum, asta nu înseamnă că munca susţinută, în sine, este ceva negativ.

Acel sfert al populaţiei anterior menţionat, adică cei calificaţi pentru statutul de întreprinzător sunt, probabil, de aceeaşi părere. O astfel de persoană nu poate fi cineva decât care crede într-o etică pozitivă a muncii. Convingerea fundamentală a sa este aceea că munca susţinută este bună pentru individ, pentru familie şi pentru societatea în care trăieşte şi la dezvoltarea căreia contribuie.

Unii cercetători au descoperit că munca menţine tonusul. Dacă experţii au dreptate - şi sunt sigură că aşa este - putem constata că, pentru a obţine rezultate bune, trebuie să fim satisfăcuţi de la locul nostru de muncă. Iar de satisfacţia de la locul de muncă depinde mult atât sănătatea, cât şi fericirea personală.

Dar cum să ştim dacă suntem sau nu mulţumiţi de cariera sau de afacerea noastră? Dacă reuşim să câştigăm bani cât să ne considerăm la acelaşi nivel cu cei care apar la televizor, cel puţin, aşa par; iar din moment ce folosim aceeaşi pastă de dinţi ca şi ei, consumăm aceeaşi marcă de cafea, folosim acelaşi săpun, purtăm ceasuri similare şi strănutăm în acelaşi tip de şerveţele, nu ar trebui să fim măcar la fel de mulţumiţi pe cât par ei să fie?

Nu, împlinirea în carieră ori în afaceri nu poate fi evaluată doar după venit. De fapt, variabilele care determină nivelul de mulţumire ţin de fiecare persoană în parte.

O etică personală a muncii - este absolut necesară pentru a reuşi.


Se poate spune că este etic să-ţi faci treaba bine. La polul opus să fii plătit pentru un mod de lucru neglijent este echivalent cu a trişa sau a fura şi, evident, nu e tocmai etic.

Dar ţi-a trecut prin minte posibilitatea de a-l trişa pe trişor?
Voi exlica printr-o fabulă din folclorul arab:

Într-o noapte, trei călăreţi străbăteau deşertul şi, la un moment dat s-au  rătăcit. Au dat peste o albie secată de râu şi şi-au îndemnat caii să treacă prin ea, când au auzit o voce misterioasă, din negura nopţii: "Opriţi-vă şi descălicaţi!" Aşadar, cu mare grijă, cei trei au descălecat. Vocea le-a spus apoi să caute în albia nisiposă pietre pe care să le îndese în desagii de la oblâncul şeii. Fiecare a strâns câteva pietre, potrivit ordinului primit.


Vocea a mai spus: "Acum îndepărtaţi-vă. Mâine, când vâ veţi aminti această întâmplare, veţi fi bucuroşi şi întristaţi în acelaşi timp."


Călăreţii au încălecat şi au dispărut în noapte. În zori, ei au ajuns înt-o oază, unde şi-au potolit setea şi s-au înviorat. Plini de prospeţime acum, s-au gândit să scape de pietrele cărate atâta vreme. Dar, spre surpriza lor, pietrele se transformaseră în diamante!


Bărbaţii au sărit în sus de bucurie şi au început să danseze. Apoi, dintr-odată, unul dintre ei s-a oprit. A făcut o grimasă. A ridicat o mână ca să facă linişte şi a zis: "De ce ne bucurăm, fârtaţilor? Suntem nişte proşti! Azi-noapte am avut şansa să luăm cu noi mult mai multe pietre. Am fi putut să ne umplem desagii. Dar nu, ne-am mulţumit cu câteva pietricele. am ratat şansa de a deveni bogaţi dincolo de orice închipuire."


Fabula spune multe despre viaţă şi muncă. Cei care se dedică total muncii lor, dând tot ce e mai bun, fără să se piardă în amănunte, sunt cei care vor culege mai târziu recompense substanţiale.

Întreprinzătorii activi sapă întotdeauna după mai multe şi mai multe pietre, citesc cărţi motivaţionale, muncesc din ce în ce mai mult, cunosc în permanenţă oameni noi, îşi planifică noi afaceri şi îi ajută pe cei din jur. Cu timpul "pietrele" se transformă în "diamante" precum evoluţia profesională, extinderea afacerii, recunoaşterea publică şi profitul.

Accentul pe munca în sine, nu pe eventualele câştiguri, are la bază o etică personală, care defineşte valoarea intrinsecă a muncii. Etica muncii trebuie înţeleasă tot dintr-o perspectivă personală, ca şi atitudinea individuală faţă de carieră sau faţă de afaceri.

Poate că unii oameni lasă impresia că sunt competitivi, vor să fie priviţi ca vedetele clasei la reuniuni şi pretind să ducă o viaţă plină de împliniri - care de multe ori ascunde, de fapt, datorii acumulate şi insatisfacţii. Din nefericire, mulţi dintre aceştia au uitat că munca este cea care stă la baza confortului şi a succesului - munca susţinută, necondiţionată, necontenită. O viaţă plină şi bogată în recompense, însoţită de stabilitate financiară, nu vine niciodată pe gratis!

Pe vremea părinţilor mei se punea mare preţ pe munca susţinută. Dar pe măsură ce societatea a avansat, oamenii au devenit din ce în ce mai comozi şi mai placizi. Ei au încetat să mai accepte necesitatea muncii constante. Această delăsare a generat unele probleme în plan economic şi social.

Soluţia rezidă în resuscitarea eticii muncii la nivel global, lucru ce trebuie să pornească de la fiecare dintre noi. Trebuie să începem să credem din nou în ea şi să îi inspirăm şi pe alţii în acest sens. Să nu pierdem nici o secundă!

P.S.: Antreprenorul cu o atitudine pozitivă faţă de muncă nu este o persoană care execută ordine orbeşte! El este iniţiatorul unei afaceri, coordonatorul unui segment al operaţiunii sau candidatul pentru poziţia de lider.