Te sărut de mii de ori să-ți miroase gura a flori

Când eram o copiliță, eram o porumbiță.
Eram mezina tatei, mamei și a lor căsuță.
Acuma eu sunt mare și sunt o porumbiță,
Cu inimă, răbdare.

Și cu o măicuță, ce stă-n pridvor,
Ne așteaptă...privind mereu la drum cu jale și cu dor.
Ea iese din căsuță, ducându-se la poartă.
La al ei sfânt se închină și îl întreabă:
-"De ce această nedreptate?".

Doamne, am o căsuță plină cu de toate.
Cu feciori și fiice, cu nepoți, nepoate.
Doamne! Am și o porumbiță
Dina mamei, Dină...

-Eu sunt aici măicuță, mereu sunt lângă tine.
Da,...nu sunt cu prezența dar eu sunt lângă tine.
-Fata mamei, fată...
Unde ești acum?

-Eu sunt dragă măicuță, lângă al tău sfânt.
Nu plânge, măicuță, ci iartă-mă acum.
...Mamă, iartă-mă...Iartă-mă, măicuță.
Inima îmi plânge cu lacrimi de sânge.

- Dina mamei, Dină...
Ce au făcut cu tine?
- Nu-i nimic măicuță,
Totul se socoate.

...Îți aduci aminte, scumpa mea măicuță,
Când eram studentă, îmi scrieai cuvinte.
- Diana, fata mamei:
 "Te sărut de mii de ori, să-ți miroase gura a flori!".

- Gura a flori nu îmi miroase, dar ce-ai învățat-o face.
La mulți asta nu le place și de aceea, dragă măicuță
Eu sunt tare necăjită, amărâtă, părăsită
Pedepsită... și pedepsită tare și fără jale.
...De oamenii cu coadă ...Mamă...