Cea mai mare tărie a sufletelor - este Tăria Credinţei

În orice comunicare se disting două componente: conţinutul şi relaţia.

Impactul mesajului nostru asupra ascultătorilor, după cum ne spun cărţile urmează a fi:

Cuvinte: 7% - 10% din impactul total.
Voce: 10% - 30% din impactul total.
Limbajul trupului: 60% - 80% din impactul total.

Acest lucru ilustrează că: felul în care arătăm gesturile, zâmbetul, felul în care suntem îmbrăcaţi şi cum ne mişcăm are mai mare impact asupra atitudinii unei alte persoane faţă de noi.

Felul în care vorbim este de trei ori mai important decât cuvintele pe care le folosim.

Ceea ce înseamnă că:
"În comunicare relaţia cântăreşte mai greu decât conţinutul."


"Muzica" - are o influenţă mai puternică decât cuvintele.

Sigur că o comunicare profesională trebuie să fie bagată în conţinut: interes, calitate a informaţiilor, claritate, prezentare, etc.,...


Însă acest conţinut nu ne duce departe.

 Analizând, împreună, aceste două dimensiuni: "cuvintele" şi "muzica" în următoarea:

Telegramă telefonică


Un bărbat foarte îndrăgostit dictează, la telefon, unei angajate de la poştă, conţinutul plin de pasiune al unui mesaj pentru iubita sa. 


Operatoarea preia textul după dictare, repetând din când în când, ceea ce nota. Ea spunea: Deci, aşa...; Deci, aşa....; Deci, aşa.... Cu exactitate, aceste cuvinte.


Efectul comic se baza pe decalajul dintre cele două "muzici": ardoarea transmisă de voce în opoziţie cu răceala mecanică a vocii, care notează şi repetă textul aşa cum transmite robotul telefonic ora exactă.


Bărbatul vorbeşte galeş, suspină, improvizează, îşi deschide inima, în vreme ce funcţionara nu reţine decât cuvintele şi nimic din muzică.


Dintr-o dată, aceste vorbe, pline de iubire, de tandreze şi de pasiune devin ridicole, deplasate.
Din ce cauză?...


În consecinţă, ne dă de înţeles că ansamblu de informaţii prinse din zbor îmbracă, ritmează, colorează sensul cuvintelor, ceea ce le sporeşte forţa.


...Da, muzica are mai mare "greutate" decât cuvintele.

Dacă sensul transmis prin muzică ne susţine, atunci impactul mesajului sporeşte.

Dacă cuvintele, vocea, limbajul trupului nu intră în armonie, conţinutul e alterat, deformat. Mai rău, relaţia   are de suferit, deoarece disonanţa provoacă tulburare, nelinişte, neîncredere şi ostilitate.

Muzica - susţine partea afectivă, relaţia.
Muzica - în realitate, este un limbaj care în afară de cuvinte, vehiculează relaţia şi sentimentele.
Instrumentele sale: vocea, chipul, gestul, corpul sunt un mister.


Un bebeluş plânge dacă ţipăm în preajma lui. Dacă îi zâmbim, ne zâmbeşte şi el.
Corpul exprimă astfel, sentimentele şi emoţiile.

În conchidere, te voi lăsa pentru câteva minute în compagnia unei întâmplări autentice şi emoţionale.

Ofiţerii rebeli


1781. 
Statele Unite, în timpul Războiului de Independenză. Washington e învingător la Yorktown. Cu toate acestea , adversarul britanic nu renunză: armatele sale prezintă o ameninţare. Mişcări de trupe, încăierări decisive. Un joc ce durează de ani de zile. Oamenii lui Washington se află la capătul puterilor. Sunt pe punctul de a se răscula. Ofiţerii decid să mergă la Philadelpia, la Congres, pentru a opri luptele.

Înainte ca ei să plece, Washington li se adresează de pe un afet de tun: "Şi eu , ca şi voi, am fost militar timp de ani de zile, din dragoste de ţară. Fără a primi soldă.".

Ofiţerii nu fac nici o mişcare. Feţe impenetrabile.

"Am luptat pentru libertate! Iar voi vreţi sclavie?"


Tăcere. Glacială! ... În continuare chipuri împietrite. ....

Nu convinsese pe nimeni.

Cocoţat pe tun, ezita. Apoi, reia:

"Ah,... Am o scrisoare de la un reprezentant al congresului. Sunt veşti bune."


Washington e un bărbat extraordinar, puternic, curajos. Lupta în fruntea lor de ceva vreme. Atunci avea fără o lună de zile cincizeci de ani. Începea să îmbătrânească.

Se uita la scrisoare. Mulţi îl văd cum şovăie. Suspină. ...

Apoi, mai scoate ceva din buzunar. Ceva ce nici cei care îi erau mai apropiaţi nu ştiau.

O pereche de ochelari. Punându-i la ureche spune:

"Domnilor, permiteţi-mi să-mi pun ochelarii, căci am albit în slujba ţării."

Ofiţerii au izbucnit în plâns.

P.S.: Creştinii trebuie să fie pururea înarmaţi contra seducţiilor acestei lumi. Ei trebuie să stea înarmaţi împotriva oricărui atac şi oricărei ispite, astfel încât să nu lase respins nici cel mai mic rău.